INSOMNIA electronica, diminuarea EMPATIEI si incapacitatea distingerii intre BINE si RAU, SMOGUL INFORMATIONAL si CYBERUTOPISMUL (STUDII)
* Realitatea.net: Ce este insomnia electronică, boala care ne epuizează ?
Medicii spun că doar 20% dintre pacienţii care se plâng de oboseală cronică suferă de boli fizice identificabile şi că
celelalte cazuri de epuizare ar putea fi o consecinţă a “insomniei electronice” cauzate de dispozitivele electronice care ne populează viaţa. În ultimii ani, medicii raportează o adevărată epidemie de maladii cu nume exotice sau autodiagnosticate – sindromul oboselii adrenale, candidiaza, hipotiroidia etc. – al căror simptom comun îl constituie
oboseala cronică, informează dailymail.co.uk.
Studiile arată, însă, că doar unul din cinci pacienţi suferă cu adevărat de o boală fizică ce determină oboseala cronică.
Experţi în domeniu au o explicaţie mult mai simplă pentru acest simptom – “insomnia electronică”.
Trebuie să închidem smartphone-urile, laptopurile şi alte gadget-uri în timpul nopţii şi să avem condiţii corecte de somn pentru a evita dezvoltarea unor maladii grave.
Mulţi pacienţi care acuză oboseală cronică tot timpul, dar cărora medicul le-a spus că nu suferă de nicio boală, apelează la internet sau studiază lumea celebrităţilor pentru a găsi o explicaţie pentru epuizarea lor. De exemplu, actriţa Gwyneth Paltrow şi designerul Donna Karan au declarat că încearcă să crească nivelul de “alcalinitate din
sânge” pentru a scăpa de oboseală. Dannii Minogue pune oboseala pe seama hipotiroidiei cu care a fost diagnosticată.
Medicii din Marea Britanie se confruntă cu o creştere a numărului de persoane care se autodiagnostichează cu o anumită maladie.
Un editorial din British Medical Journal trage un semnal de alarmă asupra numărului în creştere de diagnostice de hipotiroidie puse greşit, pacienţii apelând frecvente la alte tratamente decât cele clasice sau la medicină alternativă.
Internetul abundă în site-uri cu teste care se pot face acasă – de exemplu, candidatest.co.uk care oferă un test de depistare a sensibilităţii la candidiază. Mostrele sunt trimise la nişte laboratoare din Germania coordonate de practicanţi ai medicinei alternative.
Candida, o ciupercă, este presupusă a fi responsabilă de o infecţie care provoacă oboseală, depresie şi dureri stomacale.
Medicina clasică nu crede că această boală există decât în cazul unui număr extrem de mic de pacienţi cu severe probleme ale sistemului imunitar, precum cei infectaţi cu HIV.
Dincolo de aceste diagnostice exotice, se pare că există o explicaţie mai simplă pentru numărul în creştere al persoanelor suferind de oboseală cronică – somnul insuficient. Însă multe persoane vor să creadă că motivul
oboselii de care suferă este unul mai special decât simplul somn insuficient şi un stil de viaţă nepotrivit.
Luna trecută, un studiu făcut public de Organisation for Economic Co-operation and Development a scos la iveală faptul că britanicii sunt cei mai obosiţi europeni – dorm mai puţin de şase ore pe noapte, media europenilor. Deşi există un procent mic de oameni care suferă de insomnie, o boală, majoritatea oamenilor sunt ţinuţi treji de dispozitivele electronice pe care le au în casă.
Astfel, un studiu realizat de cercetătorii de la Cambridge University Hospitals, la care au participat 6.000 de persoane, a stabilit că înainte de culcare, peste 70% dintre adulţi navighează pe site-urule de socializare, trimit e-mail-uri sau citesc site-urile cu ştiri despre vedete.
Milioane de persoane îşi lasă deschise smartphone-urile peste noapte, potrivit unui studiu realizat de fabricantul de paturi Silentnight.
Expunerea la lumina strălucitoare emisă de ecranele computerelor şi telefoanelor mobile poate induce în eroare organismul, împiedicând creierul să adoarmă.
(NOTA PERSONALA : va reamintesc ca doar in stare de intuneric absolut hipofiza elibereaza hormonul numit melatonina care regleaza somnul, functiile sexuale, protejeaza de paradontoza, ....s-a ajuns incat sa se doreasca fabricarea exterioara si introducerea pe cale medicamentoasa a acestui hormon care are influenta asupra mecanismelor hormonale ale reproducerii : spermatogeneza la barbat si ciclu menstrual la femeie) .
Un număr de factori ce ţin de stilul de viaţă pot conduce la exacerbarea problemei – dependenţa de muncă, dieta alimentară bogată în sare, zahăr şi grăsimi, sedentarismul.
Profesorul Adrian Williams, de la London Sleep Centre, spune că toate dispozitivele electronice trebuie înlăturate din dormitor, inclusiv televizoarele şi laptopurile.
“Regula standard pentru igiena somnului este că dormitorul este o cameră pentru dormit şi făcut sex, nimic altceva“, a mai spus acesta.
Somnul insuficient poate determina apariţia unui număr semnificativ de boli grave, precum diabetul şi maladiile cardiace.
“Este o măsură demodată, dar funcţionează: citeşte înainte de culcare, te va ajuta să adormi în mod natural“, a concluzionat Williams.
* Gandul: STUDIU:
Reţelele de socializare, ca Twitter sau Facebook, reduc abilitatea unei persoane de a empatiza cu alţi oameni
Reţelele de socializare au o influenţă negativă asupra utilizatorilor.
În timp, acestea reduc abilitatea unei persoane de a empatiza cu alţi oameni şi de a conştientiza consecinţele pe care acţiunile sale le au în lumea reală. Concluzia îi aparţine baronesei Susan Greenfield, o reputată cercetătoare britanică în domeniul fiziologiei creierului, care a participat recent la un seminar desfăşurat recent, scrie RIA-Novosti.
Potrivit specialistei, care predă la Facultatea de Farmacologie din cadrul Colegiului “Herriot-Watt” din Edinburgh, membrii unei reţele de socializare ajung să nu mai distingă binele de rău în tot ceea ce fac. “Practic fiecare acţiune de pe reţelele de socializare poate fi corectată, de aceea omul încetează să conştientizeze consecinţele acţiunilor sale în lumea reală. Ca urmare, omul nu are capacitatea de a interpreta corect lumea înconjurătoare“, a explicat Greenfield.
Cât de puţin empatizăm între noi?
Petrecându-şi foarte mult timp în mediul virtual, internauţii ajung să nu mai interacţioneze cu ceilalţi în viaţa de zi cu zi. Lumea virtuală oferă un nivel ridicat de emoţie şi bucurie, dar oamenii nu învaţă să stabilească legături în lumea reală şi-şi pierd deprinderile sociale. “Reţelele de socializare obligă omul să simtă, nu să constientizeze si integreze“, susţine specialista. În urma cercetărilor pe care le-a făcut, Susan Greenfield a ajuns la concluzia că persoanele mai active pe reţelele de socializare sunt cu atât mai singuratice în viaţă.
În cadrul aceluiaşi eveniment, baroneasa a ţinut să precizeze că, în ultimii 30 de ani, oamenii de ştiinţă remarcă o scădere a empatiei oamenilor. În ultimii zece ani, ritmul scăderii empatiei s-a accelerat semnificativ, lucru pe care
Greenfield îl pune în relaţie cu dezvoltarea reţelelor sociale pe Internet.
Potrivit expertului britanic, cei mai vulnerabili în era socializării virtuale sunt copiii. Pentru a preîntâmpina situaţia ca aceştia să manifeste sindromul deficitului de atenţie şi a hiperactivităţii, acestora trebuie să li se prezintă lumea reală din perspectiva unor aspecte pozitive. Creierul uman se adaptează permanent mediului înconjurător. În consecinţă, dacă un copil foloseşte calculatorul în exces, mai ales navigând pe reţelele de socializare, creierul lui se va adapta acestei lumi artificiale în care trăieşte, susţine baroneasa Susan Greenfield.
Seminarul intitulat “Inovaţiile media, reţelele sociale şi conştiinţa omului” s-a desfăşurat în cadrul seriei de evenimente organizate de RIA-Novosti, cu prilejul împlinirii a 70 de ani de la înfiinţarea agenţiei. Discursul baroneasei Susan Greenfield a fost numai unul dintre cele susţinute în cadrul evenimentului de specialişti de
marcă în domeniul tehnologiilor inovatoare mass-media.
* Modista.ro: Dependenta de informatie provoaca depresie
Andrew Weil, un renumit cercetator si medic din SUA, ne recomanda tuturor o dieta neobisnuita. Savantul ii sfatuieste pe consumatorii avizi de informatie sa renunte la obiceiul lor nesanatos.“Fluxul modern de informatie este inutil. Cantitatea uriasa de date produsa zilnic ne ineaca efectiv creierul”,a declarat cercetatorul, informeaza Time.com.
Francis Heylighen, cibertetician la Free University of Brussels, numeste torentul de date caracteristic veacului contemporan “smog informational“. “Cele mai multe din aceste asa zise informatii cruciale sunt fragmente
informationale trunchiate, decontextualizate si gresit interpretate. Asta inseamna ca nu ne servesc la absolut nimic“, crede savantul.
Un studiu suedez efectuat in 2005 a aratat ca folosirea excesiva a tehnologiei, de la telefon mobil, la internet, computer, iPad si altele, provoaca stres, probleme de somn si depresie. Andrew Weil le recomanda suferinzilor de “dependenta informatica” sa isi constientizeze problema si sa incerce sa o depaseasca.
“Oamenii trebuie sa priceapa ca nevoia de a-si verifica e-mailul, facebook-ul si toate celelalte nu este fireasca. Este normal sa vrei sa pastrezi legatura cu ceea ce se intampla, dar nu sa ajungi dependent de tehnologie si de mediile virtuale de comunicare“, sfatuieste Weil.
* N-am cuvinte: Ce sunt „retelele de socializare”?
In timp ce unii specialisti avertizeaza ca Facebook şi Twitter au creat o generaţie de narcisisti, „de tineri obsedaţi de propria persoană, care au o nevoie permanentă şi copilărească de apreciere din partea celorlalţi” (afirmatia de mai sus, si cea care urmeaza, apartine dnei Susan Greenfield, neurolog la Universitatea din Oxford, Marea Britanie), ca prieteniile pe internet, la fel ca jocurile pe calculator, ar putea dăuna creierului, putand duce la “un nivel scăzut de concentrare, o nevoie de satisfacţie imediată şi poate afecta aptitudinile non-verbale, cum ar fi menţinerea contactului vizual în timpul unei conversaţii” (vezi si aici), ramanem, fara sa ne pese de consecinte, intr-o pasivitate menita sa ne transforme cu adevarat in “oameni noi” izolati, condusi in principal de instinctele de consum.
Si totusi, ce placere si ce avantaje ofera Facebook? Umbla vorba ca „fara Facebook nu existi”, se fac conturi pe Facebook pentru a tine legatura cu vechi, noi prieteni/cunostinte, pentru a posta fotografii si a le vizualiza pe ale celorlalti, pentru a schimba impresii, pentru comentarii diverse… S-ar putea spune despre Facebook, care ofera aceasta posibilitate de a mentine sau de a forma legaturi intre oameni, ca face un lucru – cum altfel? – bun si frumos.
Si totusi, ne-am pus problema ca e posibil sa nu fie chiar asa? Daca Facebook a fost creat cu alt scop si daca este folosit de unii „useri” cu alt scop decat cel cu care-l folosim noi? Am lua in calcul iesirea de pe aceasta platforma de socializare?
Daca da, chiar daca am vrea sa iesim, ar fi destul de greu, pentru ca e greu sa stergi contul de Facebook. In primul rand, optiunea „Delete my account”, neaparand in setarile contului de Facebook, poate fi gasita printr-o cautare pe google. Dar dupa finalizarea pasului in care userul isi exprima optiunea de stergere a contului, acesta nu este sters imediat,ci dupa 14 zile, timp in care contul este doar dezactivat, putand fi reactivat foarte usor prin simpla logare (si implicit, prin logarea in cele 14 zile, stergerea contului este anulata). Dificultatea stergerii contului de Facebook ar trebui sa nasca suspiciuni, dar foarte putini isi pun problema aceasta.
Anul acesta, „Comisia Națională de Informatică și Libertate” (CNIL) din Franța, una dintre cele mai active organizații de monitorizare și analiză socială a rolului informaticii în viața umană, a prezentat un raport al unor studii privind rolul internetului și în special a rețelelor sociale (Facebook, Twiter etc.) în universul mental al copilului.
18% dintre copiii mai mici de 13 ani se afișează pe site-ul Facebook, în ciuda interdicției părinților.
De unde necesitatea pentru părinți de a discuta cu copiii lor pentru a preveni riscurile la care se expun, remarcă CNIL, Uniunea Națională a Asociațiilor Familiale (UNAF) și Asociația „Action Innocence” (Acțiunea Inocență).
Rețelele sociale sunt pline de riscuri pentru tineri.
Un sfert dintre tinerii de până la 18 ani au fost victime ale unor insulte sau bârfe ale unor colegi de rețea, 30% au fost „jenați sau șocați” de conținutul pornografic sau violent al unor postări de pe rețelele sociale.Pe aceleași rețele, mascați în prieteni amabili, tineri drăguți sau copii zburdalnici, se află o mulțime de pedofili, infractori sau chiar răpitori, care extrag informații de valoare despre viitoarele lor victime, remarcă CNIL. (http://www.doxologia.ro/familie/documentar/retelele-sociale-teren-de-joc-minat-pentru-copii)
Tot o cercetare asupra impactului retelelor de socializare in viata reala a utilizatorilor a facut si Matthew Brashears, sociolog la Universitatea Cornell. Brashears a intervievat peste 2.000 de adulti si a constatat ca, desi din 1985 pana in 2010 oamenii au socializat mai mult ca niciodata, numarul prietenilor adevarati s-a diminuat foarte mult. “In mod real, ne restrangem afectiv la foarte putini prieteni adevarati, asta in ciuda amplorii socializarii online“.
Legat de multitudinea persoanelor care pot afla informatii despre utilizatorii retelelor de socializare s-a scris destul de mult in presa, dar foarte recent un articol mi-a atras atentia: O aplicatie ingrozeste internautii. 10 milioane de oameni i-au cazut deja “victime”.Cineva a inventat o aplicatie care a infricosat utilizatorii Facebook
fara a se folosi in vreun fel de violenta explicita, ci numai prin accesarea temerilor profunde si a imaginatiei. In aplicatie apare un individ intr-un subsol intunecat, in fata unui calculator, si in timp ce imaginea se apropie de ecran, utilizatorul care priveste observa ca individul ii vizualizeaza profilul lui de Facebook. “Fotografii
personale, discutiile private sau publice, lista de prieteni, muzica care iti place, comentariile, domiciliul, totul este studiat cu atentie de catre personajul slinos si cu ochi de nebun. Apoi, folosindu-se de Google Maps, individul iti cauta adresa de domiciliu. O gaseste. Devine din ce in ce mai agitat si te priveste direct in ochi, cu privirea celui satisfacut de proprile-i ganduri necurate.” Desi aplicatia in sine ridica vesnica intrebare legata de siguranta si confidentialitatea datelor personale ale utilizatorilor pe retelele de socializare, autorul ei spune ca n-a vrut decat sa faca un cadou simplu, de Halloween. “Si totusi, ce-ar fi daca un asemenea individ chiar exista?” – se intreaba, pe buna dreptate, autoarea articolului.
Totusi, pentru multi utilizatori ai Facebook argumentele de mai sus nu sunt suficiente nici macar pentru a-i face sa-si puna intrebari (pentru ca de a determina pe cineva sa renunte la Facebook nu poate fi vorba, rolul articolului meu fiind de a informa/comenta despre acest “fenomen” dintr-o perspectiva realist-ortodoxa). Si pentru ca acesta
este un subiect foarte complex, ce se manifesta de la revolutii cat se poate de reale pana la invadarea intimitatii,
de la serviciu de spionaj la loc al pierzarii virtuale generator de patologii sociale si psihice, va invit sa cercetati categoria dedicata acestui subiect pe site-ul Razboi intru Cuvant: http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2011/11/16/category/internet-new-media-smartphone/facebook/
Dar sunt cateva lucruri pe care doresc a le aminti si aici:
- Recunoasterea faciala este o functie activata si pe Facebook, fara notificarea si acordul prealabil al utilizatorilor. La începutul lunii august 2011, o comisie juridică din oraşul german Hamburg a acuzat Facebook de încălcarea vieţii private a utilizatorilor săi din Germania.Comisia a stabilit că tehnologia folosită pentru a identifica automat feţele utilizatorilor în fotografiile postate pe site colectează informaţii biometrice fără consimţământ, autorităţile germane fiind îngrijorate că reţeaua socială construieşte o bază de date imensă cu feţele utilizatorilor. Daca adaugati si celelalte informatii oferite de bunavoie de fiecare utilizator, plus celelalte informatii colectate de la ceilalti (nu-i usor, dar nici prea greu, nicidecum imposibil!) si veti constata ca
inclusiv “furtul de identitate” (carora unora li s-ar parea din filmele SF) este foarte plauzibil: http://www.gandul.info/international/cum-iti-poate-fi-furata-identitatea-cu-ajutorul-unei-simple-poze-ce-mijloace-ai-la-dispozitie-pentru-a-te-proteja-8823157. Chiar daca nu s-ar ajunge la furt de identitate, e cert ca mai ales de pe Facebook si alte platforme de socializare pot fi colectate foarte usor date personale si fotografii si se pot alcatui „dosare” destul de consistente doar din ce se gaseste stocat acolo.
- Facebook ştie ce faci pe Internet şi după ce ieşi din reţea, caci după ce ieşi din cont, cookie-urile ce urmăresc activităţile tale rămân active şi continuă să culeagă informaţii (un cookie este un fisier primit in calculator de la fiecare site accesat, menit sa se activeze in momentul in care este accesat site-ul respective, avand in principal scopul navigarii mai usoare pe site, dar care in mod normal, cu mici exceptii printer care si… Facebook, devin
inactive la iesirea de pe site-ul respectiv). Un articol mult mai bun decat cel de mai sus gasiti chiar pe site-ul lui Nik Cubrilovic.
- Facebook creează dependenţă şi dăunează grav personalităţii – o spun psihologii!
Si una dintre principalele recomandari pentru a scapa de dependenta este sportul, dar in cazurile grave este nevoie si de consiliere psihologica.
- Facebook a facut un parteneriat cu activisti homosexuali pentru blocarea afisarii de materiale cu continut “anti-homosexual.” Facebook promoveaza homosexualitatea si afisaza programe speciale de autoconstientizare in homosexualitate.
- Facebook desemenea restrictioneaza mesajele anti-avort. Datele de mai sus se gasesc in studiul emis pe 15 septembrie de organizatia americana National Religious Broadcasters (“NRB”). Infiintata in 1944, NRB promoveaza libertatea exprimarii religioase in spatiul public.
Textul in engleza al studiului il aflati aici si are 43 de pagini: http://click.icptrack.com/icp/relay.php?r=22099700&msgid=1674350&act=5KHS&c=585695&destination=http%3A%2F%2Fcontent.nrb.org%2FWebdocs%2FLegal%2FTrue%2520liberty-in-a-New-Media-Age9-15-11.pdf. Studiul NRB se concentreaza in special asupra cenzurii impuse crestinilor de catre Apple, iTunesApp, Facebook, My Space, Google, Twitter, si alte platforme ale mediei sociale americane. Concluzia studiului este ca ideile crestine si religioase in general sunt in pericol constant de a fi cenzurate de catre acesti
giganti ai mediei sociale. (http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2011/11/16/2011/10/10/studiu-media-sociala-apple-google-facebook-etc-cenzureaza-crestinii-afr/)
-Randi Zuckerberg, director de marketing la Facebook şi sora fondatorului companiei, susţine răspicat că “oamenii trebuie opriţi să acţioneze în mediul online fără să aibă numele real afişat“. Astfel, Facebook este unul dintre puţinele site-uri care le cer membrilor să îşi folosească numele şi adresele de e-mail reale la înregistrare. Si in ciuda faptului ca sunt multi sustinatori ai acestei idei, inclusiv Eric Schmidt, CEO Google, nici criticile n-au intarziat sa apara: “Mulţi oameni cred că numele reale vor rezolva problema hărţuirii pe internet, dar nu o vor rezolva. În plus, această politică ar putea pune în pericol libertatea de exprimare, dialogul pe anumite teme importante“, crede Matthew Ingram de la portalul de ştiri despre tehnologie Gigaom (vezi aici sau aici).
- Un exemplu, care poate fi extins pe cat de mult dorim: Rezerva Federală a statului New York, cea mai mare din băncile regionale care compun Rezerva Federală a SUA (FED), a lansat o ofertă pentru realizarea unui program software care să monitorizeze ce se discută despre instituţie în reţelele de socializare, precum Facebook şi Twitter.
“Ceea ce vor să facă este să strângă informaţii despre toţi cei care au opinii negative despre Rezerva Federală. Este neclar cum vor să foloseacă această informaţie odată ce o au”, potrivit blogului Economic Collapse (http://www.realitatea.net/rezerva-federala-vrea-sa-monitorizeze-criticile-primite-pe-facebook-si-twitter_874912.html)
-Undeva pe la jumatatea acestui an, in presa era stirea ca foarte multi utilizatori ai Facebook isi sterg conturile. Se pare ca, intre cei care “au încercat, au gustat şi care acum renunţă” (conform Money.ro), sunt destul de multi dezamagiti de iluziile din lumea virtuala, care mai tin inca la intimitatea lor, la informatiile personale.
Iata pe ce site ne dam informatiile, ne punem fotografiile, avand impresia ca de fapt, noi detinem controlul… Facebook ofera prilejul de a arata altora cine esti si ce faci, cu cine esti, ce-ti place si ce nu, dar ofera acea prefigurare a societatii transparente care se doreste a fi implementata in viitorul apropiat, o societate in care, chipurile, n-ar trebui sa avem nimic de ascuns!
Bineinteles ca sunt putini care ofera multe date personale acolo, majoritatea spunand ca sunt prudenti…DAR INTELEGEM CA, inclusiv cei mai atenti in utilizarea Facebook, NE OBISNUIM USOR-USOR A FI PARTE DINTR-O SOCIETATE IN CARE DREPTUL LA INTIMITATE SE RESTRANGE DIN CE IN CE MAI MULT?Si aceasta cu acordul/sprijinul nostru?Va veni o vreme in care ne vom fi dorit sa nu fi facut parte dintre cei care au ajutat, prin numarul mare de utilizatori (dintre care unul sunt eu – va citi fiecare utilizator Facebook!) la cresterea actiunilor companiei si la un volum foarte mare de publicitate (insemnand foarte multi bani), la pozitionarea lui Mark Zuckerberg drept cel mai influent om din industria media in anul 2011 (sursa aici), la ideea infiintarii unui grup de actiune politica (Facebook Political Action Commitee) ce-si va face simtita prezenta in cadrul procesului politic prin susţinerea candidaţilor care împărtăşesc aceleaşi valori precum Facebook (si aveti mai sus mai multe exemple de “valori” ale Facebook!)
(sursa aici).
Nu am nimic cu utilizatorii retelelor de socializare, pentru ca intr-o situatie asemanatoare suntem majoritatea, facand intr-un mod sau altul, fie cu stiinta, fie din nestiinta, jocurile noii ordini.
Stam din ce in ce mai putin in biserici (maxim 2-3 ore pe saptamana – si cat din acest timp suntem efectiv atenti la Slujba?), ne rugam din ce mai putin (poate cateva minute, seara), preferand, in schimb, confortul fotoliului si caldura laptopului in brate, departandu-ne incet, dar sigur, de Dumnezeu, iar pentru aproapele nostru in nevoie ne multumim sa avem doar o compasiune de suprafata, lipsita de fapte concrete. Ne rusinam sa ne facem semnul Crucii cand trecem pe langa biserici, ne rusinam sa sustinem normalitatea, moralitatea, ignorand pacatul, in special pacatele proprii. Nu avem rabdare sa asteptam la rand, la Sfintele Moaste, in liniste, in rugaciune, plecam capul, rusinati, cand ceilalti rad de Credinta si de Traditia noastra, dar lesne ne incapatanam in a respinge argumentele obiective care ne acorda suport pentru o decizie normala, luata in cunostinta de cauza…
Citandu-l pe P.S. Sebastian, Episcopul Slatinei si al Romanatilor, mult mai folositor ar fi sa ne „incapatanam” sa ne pretuim valorile inestimabile (Credinta si Traditia, moralitatea, intimitatea, integritatea), pentru ca ele ne mai tin! Sa preferam acest „comportament” — fie el si dispretuit ca „medieval”, dar care izvoraste din adanca si profunda evlavie a neamului acestuia fata de Dumnezeu si sfintii Lui — in locul vacarmului de pe stadioane sau alte locuri de distractie „moderna” si „la moda”.
* Familia Ortodoxa:
Cyber-utopismul –încă un mod de a vrăji lumea?
În articolul precedent am descris rolul pe care îl joacă mai recent Internetul: un instrument de mare putere, prin care se pot genera schimbări sociale şi chiar revoluţionare, exemplul cel mai cunoscut fiind recentele revolte din ţările arabe. Evidenţierea acestui rol în forma sa pozitivă pare a fi, de altfel, parte din propaganda puternicilor acestei lumi, ce au tot interesul să promoveze încă o utopie oamenilor dezorientaţi, care caută să îşi pună „speranţele de mai bine” în ceva din această lume. Cyber-utopismul, denumit astfel în literatura de specialitate, este curentul mainstream pe care îl regăsim şi în discursurile preşedintelui american Barack Obama, în comunicatele oficiale ale Uniunii Europene, în mesajele mass-media şi ale reprezentanţilor societăţii civile, precum şi în mesajele de marketing ale giganţilor internetului (Google, Facebook etc.). Conform acestui curent, noile tehnologii (adică Internetul, reţelele sociale, platformele de bloguri) sunt locurile ideale în care informaţia circulă necenzurată, în care discuţia este liberă şi interactivă, în care tinerii se emancipează de regimurile autoritar-dictatoriale, în care se generează curente ale activismului civic, ale luării de atitudine etc.
Pe scurt, cyber-utopismul ne spune că prin Internet şi noile tehnologii are loc un dublu proces:
1. conştientizarea prin informaţia necenzurată şi
2. generarea activismului civic, ce duce la forţarea emancipării, a dobândirii progresului şi a schimbării sociale.
Cât din această propagandă rezistă la o analiză obiectivă? Cât este adevăr şi cât este fals?
Conştientizarea
Recursul la Internet pentru a sparge blocajul informaţional al presei mainstream sau al informaţiilor strict oficiale, deseori interesate şi unilaterale, este un adevăr.
Pentru a testa adevărul acestei afirmaţii vom folosi un exemplu mai apropiat de noi decât „revoluţiile” din ţările arabe – campania de vaccinare contra „gripei porcine”. Ne amintim cu toţii că, pentru un timp îndeajuns de lung, a existat un adevărat blocaj din partea mass-mediei, care dădea doar informaţiile oficiale, făcând propagandă vaccinărilor. Primele informaţii despre riscurile acelor vaccinuri şi condiţia practică de experiment a acestora au apărut pe bloguri. La fel, şi în cazul ţărilor arabe, cu vechi regimuri dictatoriale (susţinute adesea tocmai de cei ce astăzi aplaudă prăbuşirea acestora!), e de presupus că a existat o cenzură informaţională asemănătoare.
Care este însă cealaltă faţă a monedei? Tocmai credibilitatea uriaşă pe care a căpătat-o Internetul, ca mediu al informaţiei necenzurate, duce la supralicitarea rolului pe care acesta îl poate juca şi la o falsă virtute atribuită – conştientizarea. Internetul, astfel credibilizat, a devenit mediul de informare prin excelenţă pentru cei ce au acces la el (există un întreg curent de digitalizare a presei scrise, care apare tot mai puţin în ediţii tipărite şi tot mai mult în ediţii electronice). Se zice că cititul pe Internet îţi „deschide mintea” şi te ajută să te limpezeşti, ba, eventual, chiar te învaţă cum şi ce să gândeşti.S-a ajuns chiar la ideea că, accesând informaţiile din acest mediu, te deosebeşti în mod radical de ceilalţi oameni – tu fiind „trezit la realitate”, iar ceilalţi fiind „iremediabil pierduţi” datorită indiferenţei şi pasivităţii lor în faţa mainstream-ului şi a oficialului. Însă tocmai aici este pericolul şi efectul „pervers” (în sens de efect ascuns, „secundar”, ca la medicamente) al Internetului: transformarea sa din mediu strict instrumental, care dă posibilitatea unei circulaţii ceva mai libere a informaţiei, într-un mediu fetişizat, de tip gnostic, care acordă celor „iniţiaţi” o cunoaştere superioară.
Studiile pe care cercetătorii în neurologie le-au efectuat ne arată însă că
efectul concret pe care îl are Internetul este, mai degrabă, păgubitor – tocmai pentru capacitatea noastră de gândire şi de analiză! Deşi, faţă de televizor, Internetul încurajează gândirea analitică, instrumentală, el defavorizează organic capacitatea de gândire profundă, raţionamentele complexe, memoria şi capacitatea de a decide în cunoştinţă de cauză
(cf. American Journal of Geriatric Psychiatry, Your Brain on Google: Patterns of Cerebral Activation during Internet Searching).
Practic, Internetul – în mod organic, neuronal – este o mare provocare la adresa discernământului, deoarece, pe de o parte, dă senzaţia unei gândiri active, în timp ce, în realitate, această gândire este superficială şi lipsită de
capacitatea de a sesiza realitatea mai profundă, aflată dincolo de aparenţe. Drept exemplu clar, Internetul s-a dovedit un mediu ideal pentru răspândirea informaţiilor false, a „viralelor”, a hoax-urilor e-mail-uri care circulă între sute de adrese şi conţin înşelătorii sau date eronate) şi a materialelor contrafăcute. Nici un alt mediu nu cunoaşte o aşa capacitate de diseminare a falsurilor, prin credulitatea utilizatorilor şi contribuţia lor voluntară! În plus, în cazul „viralelor” avem de-a face cu lucruri ce pot fi relativ uşor identificate ca falsuri; ce ne facem însă cu acele strategii de manipulare a oamenilor prin intermediul reţelelor sociale şi al Internetului, în general?
Generarea activismului şi a emancipării
Cercetătorul belarus Evgheni Morozov s-a aplecat în mod special asupra acestui mit, al activismului generat de Internet, în lucrarea sa The Net Delusion. Observaţiile sale sunt următoarele: nu doar că reţelele sociale şi Internetul nu ajută la formarea unei adevărate conştiinţe civice şi-a unei atitudini de angajament personal şi concret, ci sunt folosite de regimurile dictatoriale pentru a infiltra agenţi în cadrul grupurilor dizidente, pentru a spiona şi pentru a-şi împrăştia propria propagandă. Internetul este o acoperire perfectă pentru astfel de agenţi. Mai mult decât atât: Morozov arată că, de fapt, activiştii generaţi de internet sunt „falşi activişti” (slackactivists), susţinătoripasivi ai cauzelor „de pe net”, care trăiesc un surogat de angajament şi de militantism dând clic, semnând o petiţie on-line, scriind un articol sau un comentariu pe-un blog şi lipsind complet, de fapt, din realitatea vieţii sociale.
Un alt observator al fenomenului, Bruce Sterling, descria într-un interviu publicat de Think Outside the Box rolul hacktivismului (mişcarea acelor anonimi care, precum Wikileaks, şi-au asumat rolul de figuri eroice şi eliberatoare ale lumii digitale) ca fiind eficient în „scandalurile media, afacerile politice murdare, revoluţiile şi războaiele de gherilă”. Mai departe, el afirmă că „tinerii nu disting între activităţile lor «virtuale» şi activităţile lor «reale», astfel încât această distincţie îşi pierde sensul. Uneori hacktivismul este eficient, însă de multe ori este doar zgomotul de fond asigurat de cei alienaţi şi deconectaţi”.În final, Bruce Sterling citează din Marshall McLuhan, care considera că ne aflăm în plin „război informaţional”, adăugând că „distincţia dintre populaţia civilă şi serviciile secrete devine din ce în ce mai ştearsă”.
Internetul este prin excelenţă un mediu de tip surogat, dând senzaţia unui proces de conştientizare, de emancipare şi de activism care îl face pe utilizator să se simtă special, să aibă impresia unei participări la lucruri fundamentale şi decisive pentru viaţa ţării sale sau chiar a întregii planete. În realitate, folosirea Internetului mai mult decât un simplu mediu instrumental duce la grave probleme de discernământ, generate chiar neurologic, şi la un fals activism, al alienării şi însingurării, al închipuirii.
Un tânăr câştigat de mitul Internetului mai uşor va face o revoluţie (căci acolo beţia răzvrătirii este accesibilă tuturor!) decât o simplă schimbare în viaţa sa…
Cyber-utopism în Biserică?
Dacă aceste realităţi descrise în ultimele articole dedicate fenomenului Internet ar fi făcut parte doar din sfera preocupărilor lumeşti ale oamenilor, neafectându-ne pe noi, credincioşii, poate ar fi fost neîntemeiată stăruinţa noastră asupra temei.Trebuie însă să recunoaştem că Internetul face parte din viaţa multora dintre noi şi este folosit nu doar pentru corespondenţă, informare sau accesarea alternativă a unor texte indisponibile în format tipărit, ci mai mult decât atât. Un mai mult care face ca efectele „perverse” ale Internetului descrise mai sus – falsa conştientizare şi falsul activism – să afecteze din plin şi viaţa duhovnicească.
Problemele grave încep în momentul în care acest mediu este ridicat de la un nivel instrumental (adică de mijloc spre atingerea unui scop duhovnicesc) la unul normativ, în care înţelegem lumea strict în funcţie de ce aflăm de pe
Internet, de pe bloguri sau de pe YouTube, fără a mai încerca să „verificăm” această cunoaştere cu duhovnicul sau cu cei ce au mai multă experienţă duhovnicească, ori nici măcar fără a ne mai gândi serios la seriozitatea şi coerenţa informaţiei.
În acest caz, Internetul devine un scop în sine şi înlocuieşte chiar viaţa noastră duhovnicească, care se transferă cu totul în virtual (adică în surogat).Astfel, Internetul ajunge principalul rezervor de influenţe care ne călăuzeşte în modul în care percepem realitatea, reacţionăm la evenimente şi înţelegem mersul lumii.
Astfel, derapajul duhovnicesc dat de alunecarea în această atitudine fetişizantă faţă de Internet se reduce, în esenţă, la un proces antihristic: înlocuirea contactului viu cu Hristos, şi cu aproapele printr-unul întreţinut cu un surogat, cu o fantasmă virtuală. Acest lucru este valabil atât pentru credinciosul ce alege să urmărească Liturghia pe un ecran, cât şi pentru cel ce a devenit un captiv al caruselului de informaţii „virale”, al hoax-urilor ridicate la rang de ştiri sau al scandalurilor mai mult sau mai puţin gratuite care se propagă în mediul internautic sub eticheta
„Ortodoxiei”. Pentru cel afectat de această captivitate, relaţia cu realitatea, cu propriul duhovnic este intermediată de ceea ce îi spune Internetul…
* Cum distruge Google memorarea si cunoasterea
* “JOCURILE” GENERATIEI DIGITALE sau cum devine copilaria o amintire PE CALE DE DISPARITIE
Postări
