MITCHELL-HEDGES CRYSTAL SKULL al doilea craniu original din seria de 13 cranii originale.
interviews Bill Homann, the Guardian of the Mitchell-Hedges Skull and Carole Davis, the world -famous psychic and speaker for the Skull. www.facebook.com/pg/MHCRYSTAL... https://mitchell-hedges.com/
www.realitatea.net/
În anul 1970, craniul a fost analizat, într-un laborator din
California. Rezultatele au fost uimitoare. Era o operă fascinantă, perfectă,
iar vechimea a fost certificată. Era un artefact mayaș.
Nu existau urme că piesa fusese realizată cu ajutorul unei
mașini. Craniul fusese realizat cu mijloace rudimentare, dar de o precizie și
cu un finisaj excepțional. Mulți s-au întrebat dacă nu cumva acest craniu
fusese realizat de către civilizații extraterestre.
Au fost descoperite 13 astfel de cranii, în diferite părți ale
lumii. În anul 1990, în fața muzeului Smithosian Institution a fost
descoperit un craniu de cristal, așezat acolo, de cineva necunoscut.
Craniul avea dimensiuni uriașe. Cu toate că specialiștii au încercat
să stabilească vechimea acestuia, rezultatele au eșuat. Unii specialiști
au fost sceptici în fața acestor descoperiri, susținând că mayașii nu aveau
tehnologia necesară ca să le poată realiza.
Descoperitoarea primului craniu, Anne Mitchell Hedgez, a murit
în anul 2007. Ea a susținut până la moartea sa, că a descoperit craniul în
1924, într-o cameră mortuară, dintr-o piramidă.
În conformitate cu legendele mayașe, aceste cranii au fost
făcute de Itzas, oamenii din Atlantida. Craniile reprezintă 12 lumi,
printre care și lumea noastră. Viața pe Terra este cea mai tânără dintre toate
cele 12 lumi. Craniile au fost aduse pe Pământ pentru a fi create patru
civilizații. Este vorba despre Atlantida, Lemuria, Mu și Mieyhun. Cele 13
cranii au fost ținute într-o piramidă, mai întâi de olmeci, de către mayași și
în final de azteci. Aztecii sunt responsabili de răspândirea lor în mai
multe colțuri ale lumii.
Primul craniu de
cristal a fost descoperit în 1924, în jungla amazoniană, din America Centrală,
de către cercetătoarea Anna Mitchell Hedgez. Craniul a fost descoperit într-un
bloc de cuarț pur, de o frumusețe fără precedent. După unele persoane el
are puteri magice, putând ajuta la cunoașterea viitorului. Legendele mayașe
vorbesc despre faptul că aceste cranii erau folosite la ritualuri esoterice, de
către preoți.
În anul 1970, craniul a fost analizat,
într-un laborator din California. Rezultatele au fost uimitoare. Era o operă
fascinantă, perfectă, iar vechimea a fost certificată. Era un artefact
mayaș. Nu existau urme că piesa fusese realizată cu ajutorul unei mașini.
Craniul fusese realizat cu mijloace rudimentare, dar de o precizie și cu un
finisaj excepțional.
Mulți s-au întrebat dacă nu cumva acest craniu fusese realizat de către civilizații extraterestre.
Mulți s-au întrebat dacă nu cumva acest craniu fusese realizat de către civilizații extraterestre.
Au fost descoperite 13 astfel de cranii,
în diferite părți ale lumii. În anul 1990, în fața muzeului Smithosian
Institution a fost descoperit un craniu de cristal, așezat acolo, de cineva
necunoscut. Craniul avea dimensiuni uriașe. Cu toate că specialiștii au
încercat să stabilească vechimea acestuia, rezultatele au eșuat. Unii
specialiști au fost sceptici în fața acestor descoperiri, susținând că mayașii
nu aveau tehnologia necesară ca să le poată realiza. Descoperitoarea
primului craniu, Anne Mitchell Hedgez, a murit în anul 2007. Ea a susținut până
la moartea sa, că a descoperit craniul în 1924, într-o cameră mortuară, dintr-o
piramidă.
În conformitate cu legendele mayașe,
aceste cranii au fost făcute de Itzas, oamenii din Atlantida. Craniile
reprezintă 12 lumi, printre care și lumea noastră. Viața pe Terra este cea mai
tânără dintre toate cele 12 lumi. Craniile au fost aduse pe Pământ pentru
a fi create patru civilizații. Este vorba despre Atlantida, Lemuria, Mu și
Mieyhun. Cele 13 cranii au fost ținute într-o piramidă, mai întâi de
olmeci, de către mayași și în final de azteci. Aztecii sunt responsabili
de răspândirea lor în mai multe colțuri ale lumii.
Legendele mayașe vorbesc despre faptul că
cele 13 cranii de cristal trebuie aliniate, pentru a ajuta-o pe Gaia, ca divinitate, să țină Pământul în echilibru.
............................................
Craniile de cristal au
devenit o parte a legendelor urbane, nu este nicio urmă de îndoială. S-au scris
cărți, s-au făcut filme (inclusiv unul cu Indiana Jones) și sute de emisiuni
TV. Eu, personal, am aflat despre ele acum foarte mulți ani, într-o emisiune
faimoasă pe atunci… Teleenciclopedia.
S-a spus despre ele că au o
vechime uriașă, că aparțin mayașilor, că au fost create cu o tehnologie ce ar
lăsa cu gura căscată inclusiv specialiștii de azi și că au puteri magice. Și
nici nu e de mirare, atâta vreme cât nimeni nu făcuse vreun studiu solid care
să le demonstreze proveniența. Singurele dovezi constau în declarațiile celor
ce le vindeau, iar la vânzare au apărut cu sutele.
Ne vom opri pe moment asupra
celui mai cunoscut dintre ele, craniul Mitchell-Hedges. Se spune că a fost
descoperit în 1924, în Belize, de Anna Mitchell-Hedges, fiica adoptivă a
scriitorului F. A. Mitchell-Hedges. Iar descoperitoarea sa a susținut acest
fapt până când și-a dat ultima suflare, în 2007.
Nebunia a început în anii
’70, atunci când Anna l-a oferit spre cercetare unui restaurator dubios, Frank
Dorland. Acesta a susținut că artefactul nu putea fi creat decât cu ajutorul
laserului, că are o vechime de vreo 12.000 de ani, că este un material compozit
și că a fost sculptat în sensul invers al axei cristalului, o tehnică
extrem de dificilă. lar Anna Hedges a căzut pe spate de fericire.
Atunci când un arheolog
specialist în cultura maya, Norman Hammond, i-a spus acesteia că Dorland bate
câmpii în mod grav și că perforațiile craniului poartă urme clare de forare cu
un obiect de metal, nicidecum cu laser, Anna s-a bosumflat și a refuzat să mai
ofere craniul spre a fi studiat așa cum trebuie, deşi l-a plimbat contra-cost
prin toată lumea și a acordat interviuri pe bani frumoși, vorbind despre
originalitatea acestuia.
Dar să revenim la povestea
descoperirii sale. Tatăl Annei, Frederik Albert Mitchell-Hedges (pe scurt,
Mike) era, așa cum am menționat, un scriitor de mâna a doua. Scria povești
pentru diferite publicații în care povestea zeci de aventuri la care,
chipurile, a luat parte, animale necunoscute pe care le-a întâlnit și primejdii
pe care le-a înfruntat în călătoriile sale prin locuri sălbatice din toată
lumea.
Majoritatea s-au dovedit în
timp a fi simple povești de adormit copiii. Atunci când a anunțat descoperirea
craniului, Mike a făcut tot posibilul, aşa cum s-a aflat ulterior, să se piardă
urma originii acestuia. În realitate, individul l-a cumpărat de la un
colecționar, Sydney Burney, în 1943. De asta a și pomenit prima dată despre el
în 1954.
După moartea Annei, soțul
acesteia l-a oferit cercetătorilor pentru a fi studiat. A reieșit că este o
creație din anii ’30 ai secolului XX. Cât despre restul craniilor de cristal
aflate în muzeele lumii sau în colecții particulare, îmi pare rău să
dezamăgesc, dar se știe de decenii bune că sunt creații ale unor farsori de pe
la începutului secolului XX.
Postări
