MITCHELL-HEDGES CRYSTAL SKULL

MITCHELL-HEDGES CRYSTAL SKULL al doilea craniu original din seria de 13 cranii originale.



interviews Bill Homann, the Guardian of the Mitchell-Hedges Skull and Carole Davis, the world -famous psychic and speaker for the Skull. www.facebook.com/pg/MHCRYSTAL... https://mitchell-hedges.com/

www.realitatea.net/

În anul 1970, craniul a fost analizat, într-un laborator din California. Rezultatele au fost uimitoare. Era o operă fascinantă, perfectă, iar vechimea a fost certificată. Era un artefact mayaș. 

Nu existau urme că piesa fusese realizată cu ajutorul unei mașini. Craniul fusese realizat cu mijloace rudimentare, dar de o precizie și cu un finisaj excepțional. Mulți s-au întrebat dacă nu cumva acest craniu fusese realizat de către civilizații extraterestre.

Au fost descoperite 13 astfel de cranii, în diferite părți ale lumii. În anul 1990, în fața muzeului Smithosian Institution a fost descoperit un craniu de cristal, așezat acolo, de cineva necunoscut. 

Craniul avea dimensiuni uriașe. Cu toate că specialiștii au încercat să stabilească vechimea acestuia, rezultatele au eșuat. Unii specialiști au fost sceptici în fața acestor descoperiri, susținând că mayașii nu aveau tehnologia necesară ca să le poată realiza. 

Descoperitoarea primului craniu, Anne Mitchell Hedgez, a murit în anul 2007. Ea a susținut până la moartea sa, că a descoperit craniul în 1924, într-o cameră mortuară, dintr-o piramidă.

În conformitate cu legendele mayașe, aceste cranii au fost făcute de Itzas, oamenii din Atlantida. Craniile reprezintă 12 lumi, printre care și lumea noastră. Viața pe Terra este cea mai tânără dintre toate cele 12 lumi. Craniile au fost aduse pe Pământ pentru a fi create patru civilizații. Este vorba despre Atlantida, Lemuria, Mu și Mieyhun. Cele 13 cranii au fost ținute într-o piramidă, mai întâi de olmeci, de către mayași și în final de azteci. Aztecii sunt responsabili de răspândirea lor în mai multe colțuri ale lumii.

Primul craniu de cristal a fost descoperit în 1924, în jungla amazoniană, din America Centrală, de către cercetătoarea Anna Mitchell Hedgez. Craniul a fost descoperit într-un bloc de cuarț pur, de o frumusețe fără precedent. După unele persoane el are puteri magice, putând ajuta la cunoașterea viitorului. Legendele mayașe vorbesc despre faptul că aceste cranii erau folosite la ritualuri esoterice, de către preoți.

În anul 1970, craniul a fost analizat, într-un laborator din California. Rezultatele au fost uimitoare. Era o operă fascinantă, perfectă, iar vechimea a fost certificată. Era un artefact mayaș. Nu existau urme că piesa fusese realizată cu ajutorul unei mașini. Craniul fusese realizat cu mijloace rudimentare, dar de o precizie și cu un finisaj excepțional.
Mulți s-au întrebat dacă nu cumva acest craniu fusese realizat de către civilizații extraterestre.

Au fost descoperite 13 astfel de cranii, în diferite părți ale lumii. În anul 1990, în fața muzeului Smithosian Institution a fost descoperit un craniu de cristal, așezat acolo, de cineva necunoscut. Craniul avea dimensiuni uriașe. Cu toate că specialiștii au încercat să stabilească vechimea acestuia, rezultatele au eșuat. Unii specialiști au fost sceptici în fața acestor descoperiri, susținând că mayașii nu aveau tehnologia necesară ca să le poată realiza. Descoperitoarea primului craniu, Anne Mitchell Hedgez, a murit în anul 2007. Ea a susținut până la moartea sa, că a descoperit craniul în 1924, într-o cameră mortuară, dintr-o piramidă.

În conformitate cu legendele mayașe, aceste cranii au fost făcute de Itzas, oamenii din Atlantida. Craniile reprezintă 12 lumi, printre care și lumea noastră. Viața pe Terra este cea mai tânără dintre toate cele 12 lumi. Craniile au fost aduse pe Pământ pentru a fi create patru civilizații. Este vorba despre Atlantida, Lemuria, Mu și Mieyhun. Cele 13 cranii au fost ținute într-o piramidă, mai întâi de olmeci, de către mayași și în final de azteci. Aztecii sunt responsabili de răspândirea lor în mai multe colțuri ale lumii.

Legendele mayașe vorbesc despre faptul că cele 13 cranii de cristal trebuie aliniate, pentru a ajuta-o pe Gaia, ca divinitate, să țină Pământul în echilibru.

............................................

Craniile de cristal au devenit o parte a legendelor urbane, nu este nicio urmă de îndoială. S-au scris cărți, s-au făcut filme (inclusiv unul cu Indiana Jones) și sute de emisiuni TV. Eu, personal, am aflat despre ele acum foarte mulți ani, într-o emisiune faimoasă pe atunci… Teleenciclopedia.

S-a spus despre ele că au o vechime uriașă, că aparțin mayașilor, că au fost create cu o tehnologie ce ar lăsa cu gura căscată inclusiv specialiștii de azi și că au puteri magice. Și nici nu e de mirare, atâta vreme cât nimeni nu făcuse vreun studiu solid care să le demonstreze proveniența. Singurele dovezi constau în declarațiile celor ce le vindeau, iar la vânzare au apărut cu sutele.

Ne vom opri pe moment asupra celui mai cunoscut dintre ele, craniul Mitchell-Hedges. Se spune că a fost descoperit în 1924, în Belize, de Anna Mitchell-Hedges, fiica adoptivă a scriitorului F. A. Mitchell-Hedges. Iar descoperitoarea sa a susținut acest fapt până când și-a dat ultima suflare, în 2007.

Nebunia a început în anii ’70, atunci când Anna l-a oferit spre cercetare unui restaurator dubios, Frank Dorland. Acesta a susținut că artefactul nu putea fi creat decât cu ajutorul laserului, că are o vechime de vreo 12.000 de ani, că este un material compozit și că a fost sculptat în sensul invers al axei cristalului, o tehnică extrem de dificilă. lar Anna Hedges a căzut pe spate de fericire.

Atunci când un arheolog specialist în cultura maya, Norman Hammond, i-a spus acesteia că Dorland bate câmpii în mod grav și că perforațiile craniului poartă urme clare de forare cu un obiect de metal, nicidecum cu laser, Anna s-a bosumflat și a refuzat să mai ofere craniul spre a fi studiat așa cum trebuie, deşi l-a plimbat contra-cost prin toată lumea și a acordat interviuri pe bani frumoși, vorbind despre originalitatea acestuia.

Dar să revenim la povestea descoperirii sale. Tatăl Annei, Frederik Albert Mitchell-Hedges (pe scurt, Mike) era, așa cum am menționat, un scriitor de mâna a doua. Scria povești pentru diferite publicații în care povestea zeci de aventuri la care, chipurile, a luat parte, animale necunoscute pe care le-a întâlnit și primejdii pe care le-a înfruntat în călătoriile sale prin locuri sălbatice din toată lumea.

Majoritatea s-au dovedit în timp a fi simple povești de adormit copiii. Atunci când a anunțat descoperirea craniului, Mike a făcut tot posibilul, aşa cum s-a aflat ulterior, să se piardă urma originii acestuia. În realitate, individul l-a cumpărat de la un colecționar, Sydney Burney, în 1943. De asta a și pomenit prima dată despre el în 1954.

După moartea Annei, soțul acesteia l-a oferit cercetătorilor pentru a fi studiat. A reieșit că este o creație din anii ’30 ai secolului XX. Cât despre restul craniilor de cristal aflate în muzeele lumii sau în colecții particulare, îmi pare rău să dezamăgesc, dar se știe de decenii bune că sunt creații ale unor farsori de pe la începutului secolului XX.